Recenta amânare (a câta?) a intrării în serviciu a portavionului USS Gerald Ford (primul din clasa sa), mi-a reamintit tradiția americană de a denumi cele mai puternice nave după președinții marcanți ai țării. Se află în construcție USS John F. Kennedy iar pentru un al treilea portavion dintr-o primă comandă nu a fost ales un nume, evocându-se variantele Clinton sau Obama. Opinia mea este că nu vom vedea un portavion care să poarte numele Barack Obama.
Evoluțiile ultimilor ani ne arată o Americă plictisită de rolul de jandarm al ordinii mondiale, incapabilă de a urmări și a-și îndeplini cu consecvență obiectivele la scară planetară. Nesfârșitele ezitări, reorientările și concentrarea eforturilor de politică externă către zona Asia-Pacific, o fac să pară un jucător de noroc care obișnuit cu faptul că are mereu cele mai bune cărți, nu se mai concentrează la ce se întâmplă la masa de joc. Risipește astfel mână după mână, șansă după șansă, fără să realizeze că ceilalți de la masă își fac semne pe ascuns, că aliații ce păreau eterni îi observă indolența și încep să-și reevalueze mâna și să arunce ocheade către cealaltă parte a mesei. O serie lungă de decizii proaste ale administrației Obama (îmbătat poate de premiul Nobel pentru pace, primit la nici un an de mandat și fără niciun argument concret), între care sprijinirea dacă nu declanșarea Primăverii arabe (care a condus în mod direct la pierderea unor aliați importanți, cum ar Hosni Mubarak), dezangajarea în Europa și mandatarea în acest sens a Germaniei, ezitarea în a interveni decisiv și la timp în Siria, abandonarea Georgiei, politica concesivă față de Rusia, China și Iran, tolerarea unor excese ale Arabiei Saudite (cum ar fi finanțarea privată a terorismului), au dat o imagine de slăbiciune. Cum întotdeauna echilibrul de putere este fragil, spațiul lăsat liber de unul, este ocupat rapid de altul sau alții. Lucrul acesta se vede și se simte iar din această cauză America a pierdut sau și-a fragilizat relația cu o serie de aliați cum ar fi Turcia, Israel, Arabia Saudită, Egipt, Ungaria, Cehia, Germania, Pakistan. Poate că dacă am trăi undeva prin America Centrală sau de Sud, lucrul acesta ne-ar bucura. Din păcate trăim în partea cealaltă de lume, lângă Rusia, cealaltă supraputere militară, care s-a simțit invitată de indolența americană să își reia dominația asupra acestei zone. Finanțează de ani buni partide naționaliste în Vestul Europei, care dezvoltă sentimente americanofobe, a cointeresat material unii dintre decidenții politici europeni (de exemplu, fostul cancelar german Gerhard Schröder), și-a asigurat și sprijină conduceri favorabile în Cehia, Ungaria, Bulgaria și tocmai i-a ieșit marea cacealma din Turcia. Pare tot mai mult că, după ce au câștigat Războiul Rece, Statele Unite sunt pe cale să piardă această pace fierbinte în care unii văd un al treilea război mondial, unul de tip hibrid.
Pentru România este o situație dramatică. Înconjurată de țări cu o politică rusofilă în mod tradițional (Serbia, care va desfășura în acest an manevre militare comune cu Rusia, Bulgaria și Ucraina, a cărei dizidență nu va mai dura mult probabil) sau de conjunctură (Ungaria și Turcia), România următoarea aflată în calea unei Rusii expansioniste, se regăsește într-o tabără în care aliații de rangul doi o privesc în cel mai bun caz cu indiferență iar aliatul principal pare incapabil să înțeleagă situația în care a ajuns și să identifice soluții. Mai mult, în unele cazuri are sentimentul că este folosită ca monedă de schimb, cum s-a întâmplat cu recentele declarații ale ambasadorului american la Chișinău care seamănă cu o ofertă publică făcută Rusiei, în încercarea de a limita alte pierderi. Aceste declarații să ne amintim, sunt în concordanță cu cele ale ministrului german de externe, făcute cu numai câteva săptămâni înainte.
Indolența Americii este de rău augur pentru România și pe noi asta ne lovește cel mai tare. Este însă de rău augur și pentru America și lucrul acesta cred că se va vedea cu prisosință în anii care vor urma. De aceea nu cred că vom vedea vreodată o navă USS Barack Obama.